cinsti
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic чьстити (čĭstiti), form of чьтити (čĭtiti, “to respect”), from Proto-Slavic *čьstiti.
Verb edit
a cinsti (third-person singular present cinstește, past participle cinstit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of cinsti (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cinsti | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cinstind | ||||||
| past participle | cinstit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cinstesc | cinstești | cinstește | cinstim | cinstiți | cinstesc | |
| imperfect | cinsteam | cinsteai | cinstea | cinsteam | cinsteați | cinsteau | |
| simple perfect | cinstii | cinstiși | cinsti | cinstirăm | cinstirăți | cinstiră | |
| pluperfect | cinstisem | cinstiseși | cinstise | cinstiserăm | cinstiserăți | cinstiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cinstesc | să cinstești | să cinstească | să cinstim | să cinstiți | să cinstească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cinstește | cinstiți | |||||
| negative | nu cinsti | nu cinstiți | |||||