comandita

Romanian

Etymology

Borrowed from French commanditer.

Verb

a comandita (third-person singular present comanditează, past participle comanditat) 1st conj.

1. to commission, finance, sponsor

Conjugation

    conjugation of comandita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a comandita
gerund			comanditând
past participle			comanditat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	comanditez	comanditezi	comanditează	comandităm	comanditați	comanditează
	imperfect	comanditam	comanditai	comandita	comanditam	comanditați	comanditau
	simple perfect	comanditai	comanditași	comandită	comanditarăm	comanditarăți	comanditară
	pluperfect	comanditasem	comanditaseși	comanditase	comanditaserăm	comanditaserăți	comanditaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să comanditez	să comanditezi	să comanditeze	să comandităm	să comanditați	să comanditeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		comanditează			comanditați
	negative		nu comandita			nu comanditați

Spanish

Noun

comandita f (plural comanditas)

1. group

Derived terms

• en comandita

 

Further reading

• “comandita”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014