contrasta

See also: contrastá

Catalan

Verb

contrasta

1. inflection of contrastar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

contrasta

1. third-person singular past historic of contraster

Italian

Verb

contrasta

1. inflection of contrastare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• scontrata, stroncata

Portuguese

Verb

contrasta

1. inflection of contrastar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French contraster.

Verb

a contrasta (third-person singular present contrastează, past participle contrastat) 1st conj.

1. to contrast

Conjugation

    conjugation of contrasta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a contrasta
gerund			contrastând
past participle			contrastat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	contrastez	contrastezi	contrastează	contrastăm	contrastați	contrastează
	imperfect	contrastam	contrastai	contrasta	contrastam	contrastați	contrastau
	simple perfect	contrastai	contrastași	contrastă	contrastarăm	contrastarăți	contrastară
	pluperfect	contrastasem	contrastaseși	contrastase	contrastaserăm	contrastaserăți	contrastaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să contrastez	să contrastezi	să contrasteze	să contrastăm	să contrastați	să contrasteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		contrastează			contrastați
	negative		nu contrasta			nu contrastați

Spanish

Verb

contrasta

1. inflection of contrastar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative