copleșitor

Romanian

Etymology

From copleși +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): [kopleʃiˈtor]

Adjective

copleșitor m or n (feminine singular copleșitoare, masculine plural copleșitori, feminine and neuter plural copleșitoare)

1. overwhelming, overpowering
2. oppressing; crushing

Declension

Declension of copleșitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	copleșitor		copleșitoare	copleșitori	copleșitoare
	definite	copleșitorul		copleșitoarea	copleșitorii	copleșitoarele
genitive/ dative	indefinite	copleșitor		copleșitoare	copleșitori	copleșitoare
	definite	copleșitorului		copleșitoarei	copleșitorilor	copleșitoarelor

References

• copleșitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)