corci

Romanian

Etymology

Often considered to be derived from Hungarian korcs. Another possibility may be that it derives from the verb form below (also corci), which may be an alteration of cruci, from cruce (“cross”).

Noun

corci m (plural corci)

1. (regional) animal (or occasionally person) of mixed background

   Synonym: corcitură

Declension

Declension of corci

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) corci	corciul	(niște) corci	corcii
genitive/dative	(unui) corci	corciului	(unor) corci	corcilor
vocative	corciule		corcilor

Verb

a corci (third-person singular present corcește, past participle corcit) 4th conj.

1. to cross, interbreed

Conjugation

    conjugation of corci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a corci
gerund			corcind
past participle			corcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	corcesc	corcești	corcește	corcim	corciți	corcesc
	imperfect	corceam	corceai	corcea	corceam	corceați	corceau
	simple perfect	corcii	corciși	corci	corcirăm	corcirăți	corciră
	pluperfect	corcisem	corciseși	corcise	corciserăm	corciserăți	corciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să corcesc	să corcești	să corcească	să corcim	să corciți	să corcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		corcește			corciți
	negative		nu corci			nu corciți

Derived terms

• corcitură

See also

• încrucișa, amesteca