covița

Romanian

Etymology

From coviț +‎ -a.

Verb

a covița (third-person singular present coviță, past participle covițat) 1st conj.

1. to squeal

Conjugation

    conjugation of covița (first conjugation, no infix)

infinitive			a covița
gerund			covițând
past participle			covițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	coviț	coviți	coviță	covițăm	covițați	coviță
	imperfect	covițam	covițai	covița	covițam	covițați	covițau
	simple perfect	covițai	covițași	coviță	covițarăm	covițarăți	covițară
	pluperfect	covițasem	covițaseși	covițase	covițaserăm	covițaserăți	covițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să coviț	să coviți	să covițe	să covițăm	să covițați	să covițe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		coviță			covițați
	negative		nu covița			nu covițați