cuminți

Romanian

Etymology

From cuminte.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a cuminți (third-person singular present cumințește, past participle cumințit) 4th conj.

1. to settle down
2. (reflexive) to come to reason

Conjugation

    conjugation of cuminți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cuminți
gerund			cumințind
past participle			cumințit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cumințesc	cumințești	cumințește	cumințim	cumințiți	cumințesc
	imperfect	cumințeam	cumințeai	cumințea	cumințeam	cumințeați	cumințeau
	simple perfect	cuminții	cumințiși	cuminți	cumințirăm	cumințirăți	cumințiră
	pluperfect	cumințisem	cumințiseși	cumințise	cumințiserăm	cumințiserăți	cumințiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cumințesc	să cumințești	să cumințească	să cumințim	să cumințiți	să cumințească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cumințește			cumințiți
	negative		nu cuminți			nu cumințiți

See also

• liniști, potoli