liniști
Romanian edit
Etymology edit
From liniște (“calm, silence”) + -i.
Pronunciation edit
Verb edit
a liniști (third-person singular present liniștește, past participle liniștit) 4th conj.
- (transitive) to calm
- (reflexive) to calm oneself, to settle down
Conjugation edit
conjugation of liniști (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a liniști | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | liniștind | ||||||
| past participle | liniștit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | liniștesc | liniștești | liniștește | liniștim | liniștiți | liniștesc | |
| imperfect | linișteam | linișteai | liniștea | linișteam | linișteați | linișteau | |
| simple perfect | liniștii | liniștiși | liniști | liniștirăm | liniștirăți | liniștiră | |
| pluperfect | liniștisem | liniștiseși | liniștise | liniștiserăm | liniștiserăți | liniștiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să liniștesc | să liniștești | să liniștească | să liniștim | să liniștiți | să liniștească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | liniștește | liniștiți | |||||
| negative | nu liniști | nu liniștiți | |||||