cuminte
Romanian
editEtymology
editFrom cu (“with”) + minte (“mind”).
Pronunciation
editAdjective
editcuminte m or f or n (plural cuminți)
Declension
editDeclension of cuminte
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | cuminte | cuminte | cuminți | cuminți | ||
definite | cumintele | cumintea | cuminții | cumințile | |||
genitive/ dative |
indefinite | cuminte | cuminți | cuminți | cuminți | ||
definite | cumintelui | cuminții | cuminților | cuminților |
Synonyms
editDerived terms
editAdverb
editcuminte