dacoromân

Romanian

Etymology

From dac +‎ -o- +‎ român.

Adjective

dacoromân m or n (feminine singular dacoromână, masculine plural dacoromâni, feminine and neuter plural dacoromâne)

1. Daco-Romanian

Declension

Declension of dacoromân

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	dacoromân		dacoromână	dacoromâni	dacoromâne
	definite	dacoromânul		dacoromâna	dacoromânii	dacoromânele
genitive/ dative	indefinite	dacoromân		dacoromâne	dacoromâni	dacoromâne
	definite	dacoromânului		dacoromânei	dacoromânilor	dacoromânelor

Noun

dacoromân m (plural dacoromâni)

1. Daco-Romanian person

Declension

Declension of dacoromân

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) dacoromân	dacoromânul	(niște) dacoromâni	dacoromânii
genitive/dative	(unui) dacoromân	dacoromânului	(unor) dacoromâni	dacoromânilor
vocative	dacoromânule		dacoromânilor