deșoca

Romanian

Etymology

From des- +‎ șoca.

Verb

a deșoca (third-person singular present deșochează, past participle deșocat) 1st conj.

1. to take someone out of a shock

Conjugation

    conjugation of deșoca (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deșoca
gerund			deșocând
past participle			deșocat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deșochez	deșochezi	deșochează	deșocăm	deșocați	deșochează
	imperfect	deșocam	deșocai	deșoca	deșocam	deșocați	deșocau
	simple perfect	deșocai	deșocași	deșocă	deșocarăm	deșocarăți	deșocară
	pluperfect	deșocasem	deșocaseși	deșocase	deșocaserăm	deșocaserăți	deșocaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deșochez	să deșochezi	să deșocheze	să deșocăm	să deșocați	să deșocheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deșochează			deșocați
	negative		nu deșoca			nu deșocați