deșuruba

Romanian

Etymology

From des- +‎ înșuruba.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.ʃu.ruˈba/
• Hyphenation: de‧ʃu‧ru‧ba

Verb

a deșuruba (third-person singular present deșurubează, past participle deșurubat) 1st conj.

1. to unscrew

   Antonym: înșuruba

Conjugation

    conjugation of deșuruba (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deșuruba
gerund			deșurubând
past participle			deșurubat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deșurubez	deșurubezi	deșurubează	deșurubăm	deșurubați	deșurubează
	imperfect	deșurubam	deșurubai	deșuruba	deșurubam	deșurubați	deșurubau
	simple perfect	deșurubai	deșurubași	deșurubă	deșurubarăm	deșurubarăți	deșurubară
	pluperfect	deșurubasem	deșurubaseși	deșurubase	deșurubaserăm	deșurubaserăți	deșurubaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deșurubez	să deșurubezi	să deșurubeze	să deșurubăm	să deșurubați	să deșurubeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deșurubează			deșurubați
	negative		nu deșuruba			nu deșurubați