deruta

Romanian

Etymology

Borrowed from French dérouter.

Verb

a deruta (third-person singular present derutează, past participle derutat) 1st conj.

1. to confuse, to disorient

Conjugation

    conjugation of deruta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deruta
gerund			derutând
past participle			derutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	derutez	derutezi	derutează	derutăm	derutați	derutează
	imperfect	derutam	derutai	deruta	derutam	derutați	derutau
	simple perfect	derutai	derutași	derută	derutarăm	derutarăți	derutară
	pluperfect	derutasem	derutaseși	derutase	derutaserăm	derutaserăți	derutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să derutez	să derutezi	să deruteze	să derutăm	să derutați	să deruteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		derutează			derutați
	negative		nu deruta			nu derutați