descrunta

Romanian

Etymology

From des- +‎ încrunta.

Verb

a descrunta (third-person singular present descruntă, past participle descruntat) 1st conj.

1. to stop frowning

Conjugation

    conjugation of descrunta (first conjugation, no infix)

infinitive			a descrunta
gerund			descruntând
past participle			descruntat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descrunt	descrunți	descruntă	descruntăm	descruntați	descruntă
	imperfect	descruntam	descruntai	descrunta	descruntam	descruntați	descruntau
	simple perfect	descruntai	descruntași	descruntă	descruntarăm	descruntarăți	descruntară
	pluperfect	descruntasem	descruntaseși	descruntase	descruntaserăm	descruntaserăți	descruntaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descrunt	să descrunți	să descrunte	să descruntăm	să descruntați	să descrunte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descruntă			descruntați
	negative		nu descrunta			nu descruntați