dezrădăcina

Romanian

Etymology

From dez- +‎ rădăcină.

Verb

a dezrădăcina (third-person singular present dezrădăcinează, past participle dezrădăcinat) 1st conj.

1. to uproot

   Antonym: înrădăcina

2. (figuratively) to remove, exterminate, stamp out, put down, wipe out

Conjugation

    conjugation of dezrădăcina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezrădăcina
gerund			dezrădăcinând
past participle			dezrădăcinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezrădăcinez	dezrădăcinezi	dezrădăcinează	dezrădăcinăm	dezrădăcinați	dezrădăcinează
	imperfect	dezrădăcinam	dezrădăcinai	dezrădăcina	dezrădăcinam	dezrădăcinați	dezrădăcinau
	simple perfect	dezrădăcinai	dezrădăcinași	dezrădăcină	dezrădăcinarăm	dezrădăcinarăți	dezrădăcinară
	pluperfect	dezrădăcinasem	dezrădăcinaseși	dezrădăcinase	dezrădăcinaserăm	dezrădăcinaserăți	dezrădăcinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezrădăcinez	să dezrădăcinezi	să dezrădăcineze	să dezrădăcinăm	să dezrădăcinați	să dezrădăcineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezrădăcinează			dezrădăcinați
	negative		nu dezrădăcina			nu dezrădăcinați