dobitoc
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Old Church Slavonic добытъкъ (dobytŭkŭ).
Noun
editdobitoc n (plural dobitoace)
Declension
editDeclension of dobitoc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dobitoc | dobitocul | (niște) dobitoace | dobitoacele |
genitive/dative | (unui) dobitoc | dobitocului | (unor) dobitoace | dobitoacelor |
vocative | dobitocule | dobitoacelor |
Noun
editdobitoc m (plural dobitoci, feminine equivalent dobitoacă)
Declension
editDeclension of dobitoc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dobitoc | dobitocul | (niște) dobitoci | dobitocii |
genitive/dative | (unui) dobitoc | dobitocului | (unor) dobitoci | dobitocilor |
vocative | dobitocule | dobitocilor |