doborâtură

Romanian

Etymology

From doborî +‎ -tură.

Noun

doborâtură f (plural doborâturi)

1. a tree knocked down by a storm

Declension

Declension of doborâtură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) doborâtură	doborâtura	(niște) doborâturi	doborâturile
genitive/dative	(unei) doborâturi	doborâturii	(unor) doborâturi	doborâturilor
vocative	doborâtură, doborâturo		doborâturilor

References

• doborâtură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN