evidenția
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a evidenția (third-person singular present evidențiează, past participle evidențiat) 1st conj.
- to emphasize
Conjugation edit
conjugation of evidenția (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a evidenția | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | evidențiind | ||||||
| past participle | evidențiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | evidențiez | evidențiezi | evidențiază | evidențiem | evidențiați | evidențiază | |
| imperfect | evidențiam | evidențiai | evidenția | evidențiam | evidențiați | evidențiau | |
| simple perfect | evidențiai | evidențiași | evidenție | evidențiarăm | evidențiarăți | evidențiară | |
| pluperfect | evidențiasem | evidențiaseși | evidențiase | evidențiaserăm | evidențiaserăți | evidențiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să evidențiez | să evidențiezi | să evidențieze | să evidențiem | să evidențiați | să evidențieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | evidențiază | evidențiați | |||||
| negative | nu evidenția | nu evidențiați | |||||