eviscerare
See also: evisceraré
Italian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin ēviscerāre, from viscera (“bowels”).
Pronunciation edit
Verb edit
evisceràre (first-person singular present evìscero, first-person singular past historic eviscerài, past participle evisceràto, auxiliary avére)
- (transitive) to eviscerate, disembowel
Conjugation edit
Conjugation of evisceràre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Anagrams edit
Latin edit
Verb edit
ēvīscerāre
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
eviscerare f (plural eviscerări)
Declension edit
Declension of eviscerare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) eviscerare | eviscerarea | (niște) eviscerări | eviscerările |
genitive/dative | (unei) eviscerări | eviscerării | (unor) eviscerări | eviscerărilor |
vocative | eviscerare, eviscerareo | eviscerărilor |
Spanish edit
Verb edit
eviscerare