ghera

Romanian

Etymology

From gheară.

Verb

a ghera (third-person singular present gherează, past participle gherat) 1st conj.

1. to scratch

Conjugation

    conjugation of ghera (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ghera
gerund			gherând
past participle			gherat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	gherez	gherezi	gherează	gherăm	gherați	gherează
	imperfect	gheram	gherai	ghera	gheram	gherați	gherau
	simple perfect	gherai	gherași	gheră	gherarăm	gherarăți	gherară
	pluperfect	gherasem	gheraseși	gherase	gheraserăm	gheraserăți	gheraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să gherez	să gherezi	să ghereze	să gherăm	să gherați	să ghereze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		gherează			gherați
	negative		nu ghera			nu gherați

References

• ghera in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Swahili

Etymology

Borrowed from Arabic غَيْرَة (ḡayra).

Pronunciation

• Audio (Kenya):

  (file)

Noun

ghera (n class, plural ghera)

1. jealousy
2. zeal