hurduca

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Pronunciation

• IPA^(key): /hur.duˈka/

Verb

a hurduca (third-person singular present hurducă, past participle hurducat) 1st conj.

1. (transitive, reflexive) to shake

   Synonyms: clătina, zdruncina, zgâlțâi, zgudui

Conjugation

    conjugation of hurduca (first conjugation, no infix)

infinitive			a hurduca
gerund			hurducând
past participle			hurducat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hurduc	hurduci	hurducă	hurducăm	hurducați	hurducă
	imperfect	hurducam	hurducai	hurduca	hurducam	hurducați	hurducau
	simple perfect	hurducai	hurducași	hurducă	hurducarăm	hurducarăți	hurducară
	pluperfect	hurducasem	hurducaseși	hurducase	hurducaserăm	hurducaserăți	hurducaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hurduc	să hurduci	să hurduce	să hurducăm	să hurducați	să hurduce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hurducă			hurducați
	negative		nu hurduca			nu hurducați

Related terms

• hurducare
• hurducătură

References

• hurduca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)