zdruncina

Romanian

Etymology

Unknown.

Pronunciation

• IPA^(key): /zdrun.t͡ʃiˈna/

Verb

a zdruncina (third-person singular present zdruncinează, past participle zdruncinat) 1st conj.

1. (transitive) to shake

   Synonyms: clătina, hurduca, zgâlțâi, zgudui

2. (transitive, figuratively) to undermine, to weaken

   Synonyms: slăbi, submina, șubrezi

Conjugation

    conjugation of zdruncina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a zdruncina
gerund			zdruncinând
past participle			zdruncinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zdruncinez	zdruncinezi	zdruncinează	zdruncinăm	zdruncinați	zdruncinează
	imperfect	zdruncinam	zdruncinai	zdruncina	zdruncinam	zdruncinați	zdruncinau
	simple perfect	zdruncinai	zdruncinași	zdruncină	zdruncinarăm	zdruncinarăți	zdruncinară
	pluperfect	zdruncinasem	zdruncinaseși	zdruncinase	zdruncinaserăm	zdruncinaserăți	zdruncinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zdruncinez	să zdruncinezi	să zdruncineze	să zdruncinăm	să zdruncinați	să zdruncineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zdruncinează			zdruncinați
	negative		nu zdruncina			nu zdruncinați

Related terms

• zdruncin
• zdruncinare
• zdruncinat
• zdruncinător
• zdruncinătură

References

• zdruncina in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)