indura

See also: îndura

French

Pronunciation

• IPA^(key): /ɛ̃.dy.ʁa/

Verb

indura

1. third-person singular past historic of indurer

Italian

Verb

indura

1. inflection of indurare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• Undari, diurna, durian, raduni

Latin

Verb

indūrā

1. second-person singular present active imperative of indūrō

Romanian

Etymology

Borrowed from French indurer.

Verb

a indura (third-person singular present indurează, past participle indurat) 1st conj.

1. to indurate

Conjugation

    conjugation of indura (first conjugation, no infix)

infinitive			a indura
gerund			indurând
past participle			indurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	indur	induri	indură	indurăm	indurați	indură
	imperfect	induram	indurai	indura	induram	indurați	indurau
	simple perfect	indurai	indurași	indură	indurarăm	indurarăți	indurară
	pluperfect	indurasem	induraseși	indurase	induraserăm	induraserăți	induraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să indur	să induri	să indure	să indurăm	să indurați	să indure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		indură			indurați
	negative		nu indura			nu indurați