licenția
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French licencier.
Verb edit
a licenția (third-person singular present licențiează, past participle licențiat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of licenția (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a licenția | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | licențiind | ||||||
| past participle | licențiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | licențiez | licențiezi | licențiază | licențiem | licențiați | licențiază | |
| imperfect | licențiam | licențiai | licenția | licențiam | licențiați | licențiau | |
| simple perfect | licențiai | licențiași | licenție | licențiarăm | licențiarăți | licențiară | |
| pluperfect | licențiasem | licențiaseși | licențiase | licențiaserăm | licențiaserăți | licențiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să licențiez | să licențiezi | să licențieze | să licențiem | să licențiați | să licențieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | licențiază | licențiați | |||||
| negative | nu licenția | nu licențiați | |||||