mântuitor

Romanian

Etymology

From mântui +‎ -tor.

Adjective

mântuitor m or n (feminine singular mântuitoare, masculine plural mântuitori, feminine and neuter plural mântuitoare)

1. savior

Declension

Declension of mântuitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mântuitor		mântuitoare	mântuitori	mântuitoare
	definite	mântuitorul		mântuitoarea	mântuitorii	mântuitoarele
genitive/ dative	indefinite	mântuitor		mântuitoare	mântuitori	mântuitoare
	definite	mântuitorului		mântuitoarei	mântuitorilor	mântuitoarelor