mârțoagă

Romanian

Etymology

From mărțână +‎ -oagă (depreciative suffix), from Bulgarian мърцина (mǎrcina, “carcass”).

Noun

mârțoagă f (plural mărțoage)

1. jade, nag (old, worn-out horse)

Declension

Declension of mârțoagă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mărțoagă	mărțoaga	(niște) mărțoage	mărțoagele
genitive/dative	(unei) mărțoage	mărțoagei	(unor) mărțoage	mărțoagelor
vocative	mărțoagă, mărțoago		mărțoagelor