măscări

Romanian

Etymology

From mascara +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /məs.kəˈri/

Verb

a măscări (third-person singular present măscărește, past participle măscărit) 4th conj.

1. (transitive, regional) to mock, to ridicule
2. (figurative) to abase, to humiliate

Conjugation

    conjugation of măscări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a măscări
gerund			măscărind
past participle			măscărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	măscăresc	măscărești	măscărește	măscărim	măscăriți	măscăresc
	imperfect	măscăream	măscăreai	măscărea	măscăream	măscăreați	măscăreau
	simple perfect	măscării	măscăriși	măscări	măscărirăm	măscărirăți	măscăriră
	pluperfect	măscărisem	măscăriseși	măscărise	măscăriserăm	măscăriserăți	măscăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să măscăresc	să măscărești	să măscărească	să măscărim	să măscăriți	să măscărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		măscărește			măscăriți
	negative		nu măscări			nu măscăriți

Related terms

• mascara