mușina

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a mușina (third-person singular present mușină, past participle mușinat) 1st conj.

1. (transitive, intransitive, regional) to sniff, to smell (of an animal)

   Synonym: adulmeca

Conjugation

    conjugation of mușina (first conjugation, no infix)

infinitive			a mușina
gerund			mușinând
past participle			mușinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mușin	mușini	mușină	mușinăm	mușinați	mușină
	imperfect	mușinam	mușinai	mușina	mușinam	mușinați	mușinau
	simple perfect	mușinai	mușinași	mușină	mușinarăm	mușinarăți	mușinară
	pluperfect	mușinasem	mușinaseși	mușinase	mușinaserăm	mușinaserăți	mușinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mușin	să mușini	să mușine	să mușinăm	să mușinați	să mușine
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mușină			mușinați
	negative		nu mușina			nu mușinați