murseca
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
Inherited from Latin morsicāre.
Verb edit
a murseca (third-person singular present mursecă, past participle mursecat) 1st conj.
- (popular, usually of animals) to bite and break with the teeth, crush the bones of, munch, mangle
- to beat violently
Conjugation edit
conjugation of murseca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a murseca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mursecând | ||||||
| past participle | mursecat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mursec | murseci | mursecă | mursecăm | mursecați | mursecă | |
| imperfect | mursecam | mursecai | murseca | mursecam | mursecați | mursecau | |
| simple perfect | mursecai | mursecași | mursecă | mursecarăm | mursecarăți | mursecară | |
| pluperfect | mursecasem | mursecaseși | mursecase | mursecaserăm | mursecaserăți | mursecaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mursec | să murseci | să mursece | să mursecăm | să mursecați | să mursece | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mursecă | mursecați | |||||
| negative | nu murseca | nu mursecați | |||||