murseca

Romanian

Alternative forms

• mursica

Etymology

Inherited from Latin morsicāre.

Verb

a murseca (third-person singular present mursecă, past participle mursecat) 1st conj.

1. (popular, usually of animals) to bite and break with the teeth, crush the bones of, munch, mangle
2. to beat violently

Conjugation

    conjugation of murseca (first conjugation, no infix)

infinitive			a murseca
gerund			mursecând
past participle			mursecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mursec	murseci	mursecă	mursecăm	mursecați	mursecă
	imperfect	mursecam	mursecai	murseca	mursecam	mursecați	mursecau
	simple perfect	mursecai	mursecași	mursecă	mursecarăm	mursecarăți	mursecară
	pluperfect	mursecasem	mursecaseși	mursecase	mursecaserăm	mursecaserăți	mursecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mursec	să murseci	să mursece	să mursecăm	să mursecați	să mursece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mursecă			mursecați
	negative		nu murseca			nu mursecați

Derived terms

• mursecare

See also

• mușca