ordonanța

Romanian

Etymology

Borrowed from French ordonnancer.

Verb

a ordonanța (third-person singular present ordonanțează, past participle ordonanțat) 1st conj.

1. (finance) to authorize (a payment)

Conjugation

    conjugation of ordonanța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ordonanța
gerund			ordonanțând
past participle			ordonanțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ordonanțez	ordonanțezi	ordonanțează	ordonanțăm	ordonanțați	ordonanțează
	imperfect	ordonanțam	ordonanțai	ordonanța	ordonanțam	ordonanțați	ordonanțau
	simple perfect	ordonanțai	ordonanțași	ordonanță	ordonanțarăm	ordonanțarăți	ordonanțară
	pluperfect	ordonanțasem	ordonanțaseși	ordonanțase	ordonanțaserăm	ordonanțaserăți	ordonanțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ordonanțez	să ordonanțezi	să ordonanțeze	să ordonanțăm	să ordonanțați	să ordonanțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ordonanțează			ordonanțați
	negative		nu ordonanța			nu ordonanțați