orientator
English edit
Etymology edit
Noun edit
orientator (plural orientators)
- An instrument for orientating.
Romanian edit
Etymology edit
Adjective edit
orientator m or n (feminine singular orientatoare, masculine plural orientatori, feminine and neuter plural orientatoare)
Declension edit
Declension of orientator
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | orientator | orientatoare | orientatori | orientatoare | ||
| definite | orientatorul | orientatoarea | orientatorii | orientatoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | orientator | orientatoare | orientatori | orientatoare | ||
| definite | orientatorului | orientatoarei | orientatorilor | orientatoarelor | |||