pestrița

Romanian

Etymology

From pestriț.

Verb

a pestrița (third-person singular present pestrițează, past participle pestrițat) 1st conj.

1. to variegate

Conjugation

    conjugation of pestrița (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a pestrița
gerund			pestrițând
past participle			pestrițat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pestrițez	pestrițezi	pestrițează	pestrițăm	pestrițați	pestrițează
	imperfect	pestrițam	pestrițai	pestrița	pestrițam	pestrițați	pestrițau
	simple perfect	pestrițai	pestrițași	pestriță	pestrițarăm	pestrițarăți	pestrițară
	pluperfect	pestrițasem	pestrițaseși	pestrițase	pestrițaserăm	pestrițaserăți	pestrițaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pestrițez	să pestrițezi	să pestrițeze	să pestrițăm	să pestrițați	să pestrițeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pestrițează			pestrițați
	negative		nu pestrița			nu pestrițați