pipăi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic пипати (pipati).

Verb

a pipăi (third-person singular present pipăie, past participle pipăit) 4th conj.

1. to touch, feel, to examine using one's hands

Conjugation

    conjugation of pipăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a pipăi
gerund			pipăind
past participle			pipăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pipăi	pipăi	pipăie	pipăim	pipăiți	pipăie
	imperfect	pipăiam	pipăiai	pipăia	pipăiam	pipăiați	pipăiau
	simple perfect	pipăii	pipăiși	pipăi	pipăirăm	pipăirăți	pipăiră
	pluperfect	pipăisem	pipăiseși	pipăise	pipăiserăm	pipăiserăți	pipăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pipăi	să pipăi	să pipăie	să pipăim	să pipăiți	să pipăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pipăie			pipăiți
	negative		nu pipăi			nu pipăiți

References

• pipăi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)