povățuitură

Romanian

Etymology

From povățui +‎ -tură.

Noun

povățuitură f (plural povățuituri)

1. (obsolete) counsel

Declension

Declension of povățuitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) povățuitură	povățuitura	(niște) povățuituri	povățuiturile
genitive/dative	(unei) povățuituri	povățuiturii	(unor) povățuituri	povățuiturilor
vocative	povățuitură, povățuituro		povățuiturilor

References

• povățuitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN