precurma

Romanian

Etymology

From pre- +‎ curma.

Verb

a precurma (third-person singular present precurmă, past participle precurmat) 1st conj.

1. to stop abruptly

Conjugation

    conjugation of precurma (first conjugation, no infix)

infinitive			a precurma
gerund			precurmând
past participle			precurmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	precurm	precurmi	precurmă	precurmăm	precurmați	precurmă
	imperfect	precurmam	precurmai	precurma	precurmam	precurmați	precurmau
	simple perfect	precurmai	precurmași	precurmă	precurmarăm	precurmarăți	precurmară
	pluperfect	precurmasem	precurmaseși	precurmase	precurmaserăm	precurmaserăți	precurmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să precurm	să precurmi	să precurme	să precurmăm	să precurmați	să precurme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		precurmă			precurmați
	negative		nu precurma			nu precurmați