răzgâia
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Bulgarian разгаля (razgalja), from галя (galja, “to fondle, to caress”), from Proto-Slavic *galiti.
Verb edit
a răzgâia (third-person singular present răzgâie, past participle răzgâiat) 1st conj.
- to pamper
Conjugation edit
conjugation of răzgâia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răzgâia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răzgâind | ||||||
| past participle | răzgâiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răzgâi | răzgâi | răzgâie | răzgâiem | răzgâiați | răzgâie | |
| imperfect | răzgâiam | răzgâiai | răzgâia | răzgâiam | răzgâiați | răzgâiau | |
| simple perfect | răzgâiai | răzgâiași | răzgâie | răzgâiarăm | răzgâiarăți | răzgâiară | |
| pluperfect | răzgâiasem | răzgâiaseși | răzgâiase | răzgâiaserăm | răzgâiaserăți | răzgâiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răzgâi | să răzgâi | să răzgâie | să răzgâiem | să răzgâiați | să răzgâie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răzgâie | răzgâiați | |||||
| negative | nu răzgâia | nu răzgâiați | |||||