reîmbărbăta

Romanian

Etymology

From re- +‎ îmbărbăta.

Verb

a reîmbărbăta (third-person singular present reîmbărbătează, past participle reîmbărbătat) 1st conj.

1. to encourage again

Conjugation

    conjugation of reîmbărbăta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reîmbărbăta
gerund			reîmbărbătând
past participle			reîmbărbătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîmbărbătez	reîmbărbătezi	reîmbărbătează	reîmbărbătăm	reîmbărbătați	reîmbărbătează
	imperfect	reîmbărbătam	reîmbărbătai	reîmbărbăta	reîmbărbătam	reîmbărbătați	reîmbărbătau
	simple perfect	reîmbărbătai	reîmbărbătași	reîmbărbătă	reîmbărbătarăm	reîmbărbătarăți	reîmbărbătară
	pluperfect	reîmbărbătasem	reîmbărbătaseși	reîmbărbătase	reîmbărbătaserăm	reîmbărbătaserăți	reîmbărbătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîmbărbătez	să reîmbărbătezi	să reîmbărbăteze	să reîmbărbătăm	să reîmbărbătați	să reîmbărbăteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîmbărbătează			reîmbărbătați
	negative		nu reîmbărbăta			nu reîmbărbătați