reînarma

Romanian

Etymology

From re- +‎ înarma.

Verb

a reînarma (third-person singular present reînarmează, past participle reînarmat) 1st conj.

1. to rearm

Conjugation

    conjugation of reînarma (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reînarma
gerund			reînarmând
past participle			reînarmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reînarmez	reînarmezi	reînarmează	reînarmăm	reînarmați	reînarmează
	imperfect	reînarmam	reînarmai	reînarma	reînarmam	reînarmați	reînarmau
	simple perfect	reînarmai	reînarmași	reînarmă	reînarmarăm	reînarmarăți	reînarmară
	pluperfect	reînarmasem	reînarmaseși	reînarmase	reînarmaserăm	reînarmaserăți	reînarmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reînarmez	să reînarmezi	să reînarmeze	să reînarmăm	să reînarmați	să reînarmeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reînarmează			reînarmați
	negative		nu reînarma			nu reînarmați