reînchiria

Romanian

Etymology

From re- +‎ închiria.

Verb

a reînchiria (third-person singular present reînchiriează, past participle reînchiriat) 1st conj.

1. to re-lease

Conjugation

    conjugation of reînchiria (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reînchiria
gerund			reînchiriind
past participle			reînchiriat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reînchiriez	reînchiriezi	reînchiriază	reînchiriem	reînchiriați	reînchiriază
	imperfect	reînchiriam	reînchiriai	reînchiria	reînchiriam	reînchiriați	reînchiriau
	simple perfect	reînchiriai	reînchiriași	reînchirie	reînchiriarăm	reînchiriarăți	reînchiriară
	pluperfect	reînchiriasem	reînchiriaseși	reînchiriase	reînchiriaserăm	reînchiriaserăți	reînchiriaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reînchiriez	să reînchiriezi	să reînchirieze	să reînchiriem	să reînchiriați	să reînchirieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reînchiriază			reînchiriați
	negative		nu reînchiria			nu reînchiriați