reîndrepta

Romanian

Etymology

From re- +‎ îndrepta.

Verb

a reîndrepta (third-person singular present reîndreaptă, past participle reîndreptat) 1st conj.

1. to correct

Conjugation

    conjugation of reîndrepta (first conjugation, no infix)

infinitive			a reîndrepta
gerund			reîndreptând
past participle			reîndreptat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîndrept	reîndrepți	reîndreptă	reîndreptăm	reîndreptați	reîndreptă
	imperfect	reîndreptam	reîndreptai	reîndrepta	reîndreptam	reîndreptați	reîndreptau
	simple perfect	reîndreptai	reîndreptași	reîndreptă	reîndreptarăm	reîndreptarăți	reîndreptară
	pluperfect	reîndreptasem	reîndreptaseși	reîndreptase	reîndreptaserăm	reîndreptaserăți	reîndreptaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîndrept	să reîndrepți	să reîndrepte	să reîndreptăm	să reîndreptați	să reîndrepte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîndreptă			reîndreptați
	negative		nu reîndrepta			nu reîndreptați

References

• reîndrepta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN