reîntrupa

Romanian

Etymology

From re- +‎ întrupa.

Verb

a reîntrupa (third-person singular present reîntrupează, past participle reîntrupat) 1st conj.

1. to reincarnate

Conjugation

    conjugation of reîntrupa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a reîntrupa
gerund			reîntrupând
past participle			reîntrupat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reîntrupez	reîntrupezi	reîntrupează	reîntrupăm	reîntrupați	reîntrupează
	imperfect	reîntrupam	reîntrupai	reîntrupa	reîntrupam	reîntrupați	reîntrupau
	simple perfect	reîntrupai	reîntrupași	reîntrupă	reîntruparăm	reîntruparăți	reîntrupară
	pluperfect	reîntrupasem	reîntrupaseși	reîntrupase	reîntrupaserăm	reîntrupaserăți	reîntrupaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reîntrupez	să reîntrupezi	să reîntrupeze	să reîntrupăm	să reîntrupați	să reîntrupeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reîntrupează			reîntrupați
	negative		nu reîntrupa			nu reîntrupați