reînvia

Romanian

Etymology

From re- +‎ învia.

Verb

a reînvia (third-person singular present reînviiă, past participle reînviat) 1st conj.

1. to revive

Conjugation

    conjugation of reînvia (first conjugation, no infix)

infinitive			a reînvia
gerund			reînviind
past participle			reînviat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reînvii	reînvii	reînvie	reînviem	reînviați	reînvie
	imperfect	reînviam	reînviai	reînvia	reînviam	reînviați	reînviau
	simple perfect	reînviai	reînviași	reînvie	reînviarăm	reînviarăți	reînviară
	pluperfect	reînviasem	reînviaseși	reînviase	reînviaserăm	reînviaserăți	reînviaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reînvii	să reînvii	să reînvie	să reînviem	să reînviați	să reînvie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reînvie			reînviați
	negative		nu reînvia			nu reînviați