reapuca
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a reapuca (third-person singular present reapucă, past participle reapucat) 1st conj.
- to resume
Conjugation edit
conjugation of reapuca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a reapuca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reapucând | ||||||
| past participle | reapucat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reapuc | reapuci | reapucă | reapucăm | reapucați | reapucă | |
| imperfect | reapucam | reapucai | reapuca | reapucam | reapucați | reapucau | |
| simple perfect | reapucai | reapucași | reapucă | reapucarăm | reapucarăți | reapucară | |
| pluperfect | reapucasem | reapucaseși | reapucase | reapucaserăm | reapucaserăți | reapucaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reapuc | să reapuci | să reapuce | să reapucăm | să reapucați | să reapuce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reapucă | reapucați | |||||
| negative | nu reapuca | nu reapucați | |||||