recăpăta

Romanian

Etymology

From re- +‎ căpăta.

Verb

a recăpăta (third-person singular present recapătă, past participle recăpătat) 1st conj.

1. to regain

Conjugation

    conjugation of recăpăta (first conjugation, no infix)

infinitive			a recăpăta
gerund			recăpătând
past participle			recăpătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recăpăt	recăpăți	recăpătă	recăpătăm	recăpătați	recăpătă
	imperfect	recăpătam	recăpătai	recăpăta	recăpătam	recăpătați	recăpătau
	simple perfect	recăpătai	recăpătași	recăpătă	recăpătarăm	recăpătarăți	recăpătară
	pluperfect	recăpătasem	recăpătaseși	recăpătase	recăpătaserăm	recăpătaserăți	recăpătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recăpăt	să recăpăți	să recăpăte	să recăpătăm	să recăpătați	să recăpăte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recăpătă			recăpătați
	negative		nu recăpăta			nu recăpătați