recuza
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French récuser, Latin recusare.
Verb edit
a recuza (third-person singular present recuză, past participle recuzat) 1st conj.
- to recuse
Conjugation edit
conjugation of recuza (first conjugation, no infix)
| infinitive | a recuza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | recuzând | ||||||
| past participle | recuzat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | recuz | recuzi | recuză | recuzăm | recuzați | recuză | |
| imperfect | recuzam | recuzai | recuza | recuzam | recuzați | recuzau | |
| simple perfect | recuzai | recuzași | recuză | recuzarăm | recuzarăți | recuzară | |
| pluperfect | recuzasem | recuzaseși | recuzase | recuzaserăm | recuzaserăți | recuzaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să recuz | să recuzi | să recuze | să recuzăm | să recuzați | să recuze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | recuză | recuzați | |||||
| negative | nu recuza | nu recuzați | |||||