recuza

Romanian

Etymology

Borrowed from French récuser, Latin recusare.

Verb

a recuza (third-person singular present recuză, past participle recuzat) 1st conj.

1. to recuse

Conjugation

    conjugation of recuza (first conjugation, no infix)

infinitive			a recuza
gerund			recuzând
past participle			recuzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recuz	recuzi	recuză	recuzăm	recuzați	recuză
	imperfect	recuzam	recuzai	recuza	recuzam	recuzați	recuzau
	simple perfect	recuzai	recuzași	recuză	recuzarăm	recuzarăți	recuzară
	pluperfect	recuzasem	recuzaseși	recuzase	recuzaserăm	recuzaserăți	recuzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recuz	să recuzi	să recuze	să recuzăm	să recuzați	să recuze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recuză			recuzați
	negative		nu recuza			nu recuzați

Derived terms

• recuzare

Related terms

• recuzație