repercuta

See also: répercuta

Romanian

Etymology

Borrowed from French répercuter.

Verb

a repercuta (third-person singular present repercutează, past participle repercutat) 1st conj.

1. to echo (sound)
2. to reflect (light)

Conjugation

    conjugation of repercuta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a repercuta
gerund			repercutând
past participle			repercutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	repercutez	repercutezi	repercutează	repercutăm	repercutați	repercutează
	imperfect	repercutam	repercutai	repercuta	repercutam	repercutați	repercutau
	simple perfect	repercutai	repercutași	repercută	repercutarăm	repercutarăți	repercutară
	pluperfect	repercutasem	repercutaseși	repercutase	repercutaserăm	repercutaserăți	repercutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să repercutez	să repercutezi	să repercuteze	să repercutăm	să repercutați	să repercuteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		repercutează			repercutați
	negative		nu repercuta			nu repercutați

Spanish

Verb

repercuta

1. inflection of repercutir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative