rumeni

See also: Rúmeni

Finnish

Verb

rumeni

1. third-person singular past indicative of rumeta

Anagrams

• renium, rumien, rumine

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ruˈmɛ.ni/
• Rhymes: -ɛni
• Hyphenation: ru‧mè‧ni

Adjective

rumeni

1. masculine plural of rumeno

Noun

rumeni m

1. plural of rumeno

Anagrams

• Numeri, munire, nerumi, numeri, rumine

Romanian

Etymology

From rumen.

Verb

a rumeni (third-person singular present rumenește, past participle rumenit) 4th conj.

1. to redden

Conjugation

    conjugation of rumeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rumeni
gerund			rumenind
past participle			rumenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rumenesc	rumenești	rumenește	rumenim	rumeniți	rumenesc
	imperfect	rumeneam	rumeneai	rumenea	rumeneam	rumeneați	rumeneau
	simple perfect	rumenii	rumeniși	rumeni	rumenirăm	rumenirăți	rumeniră
	pluperfect	rumenisem	rumeniseși	rumenise	rumeniserăm	rumeniserăți	rumeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rumenesc	să rumenești	să rumenească	să rumenim	să rumeniți	să rumenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rumenește			rumeniți
	negative		nu rumeni			nu rumeniți

Serbo-Croatian

Adjective

rumeni

1. inflection of rumen:
   1. masculine nominative/vocative plural
   2. definite masculine nominative/vocative singular
   3. definite inanimate masculine accusative singular

Verb

rumeni (Cyrillic spelling румени)

1. inflection of rumenjeti:
   1. third-person singular present
   2. second-person singular imperative