sămânța

Romanian

Etymology

From sămânță.

Verb

a sămânța (third-person singular present sămânțează, past participle sămânțat) 1st conj.

1. to sow, to seed

Conjugation

    conjugation of sămânța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sămânța
gerund			sămânțând
past participle			sămânțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sămânțez	sămânțezi	sămânțează	sămânțăm	sămânțați	sămânțează
	imperfect	sămânțam	sămânțai	sămânța	sămânțam	sămânțați	sămânțau
	simple perfect	sămânțai	sămânțași	sămânță	sămânțarăm	sămânțarăți	sămânțară
	pluperfect	sămânțasem	sămânțaseși	sămânțase	sămânțaserăm	sămânțaserăți	sămânțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sămânțez	să sămânțezi	să sămânțeze	să sămânțăm	să sămânțați	să sămânțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sămânțează			sămânțați
	negative		nu sămânța			nu sămânțați

References

• sămânța in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN