sanctifica

Latin

Verb

sānctificā

1. second-person singular present active imperative of sānctificō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin sanctificare or French sanctifier.

Verb

a sanctifica (third-person singular present sanctifică, past participle sanctificat) 1st conj.

1. to sanctify

Conjugation

    conjugation of sanctifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a sanctifica
gerund			sanctificând
past participle			sanctificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sanctific	sanctifici	sanctifică	sanctificăm	sanctificați	sanctifică
	imperfect	sanctificam	sanctificai	sanctifica	sanctificam	sanctificați	sanctificau
	simple perfect	sanctificai	sanctificași	sanctifică	sanctificarăm	sanctificarăți	sanctificară
	pluperfect	sanctificasem	sanctificaseși	sanctificase	sanctificaserăm	sanctificaserăți	sanctificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sanctific	să sanctifici	să sanctifice	să sanctificăm	să sanctificați	să sanctifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sanctifică			sanctificați
	negative		nu sanctifica			nu sanctificați