scămoșa

Romanian

Etymology

From scămos +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /skə.moˈʃa/

Verb

a scămoșa (third-person singular present scămoșează, past participle scămoșat) 1st conj.

1. (reflexive) to pill (form small matted balls of fiber)

Conjugation

    conjugation of scămoșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a scămoșa
gerund			scămoșând
past participle			scămoșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scămoșez	scămoșezi	scămoșează	scămoșăm	scămoșați	scămoșează
	imperfect	scămoșam	scămoșai	scămoșa	scămoșam	scămoșați	scămoșau
	simple perfect	scămoșai	scămoșași	scămoșă	scămoșarăm	scămoșarăți	scămoșară
	pluperfect	scămoșasem	scămoșaseși	scămoșase	scămoșaserăm	scămoșaserăți	scămoșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scămoșez	să scămoșezi	să scămoșeze	să scămoșăm	să scămoșați	să scămoșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scămoșează			scămoșați
	negative		nu scămoșa			nu scămoșați

Derived terms

• scămoșare